Jurnal
Fragmente de gând, observații cotidiene și reflecții nefiltrate. Această secțiune este un exercițiu de prezență, o încercare de a capta pulsul momentului, ideile efemere și întrebările care apar la intersecția dintre lecturi, experiențe și tăceri.
Zgomotul șantierului și liniștea paginii
De la șase dimineața, picamerele de pe șantierul de vizavi îmi dictează un ritm brutal. O coliziune de lumi: zgomotul construcției, al devenirii exterioare, și liniștea pe care o caut în pagina albă. Poate că scrisul nu e decât un act de rezistență, o încercare de a construi un adăpost interior mai trainic decât orice clădire de beton...
Citește tot »Am revăzut "La Dolce Vita"
Fellini rămâne un maestru al vidului frumos. Marcello Rubini, jurnalistul rătăcitor prin Roma, nu caută știri, ci un sens pe care petrecerile decadente și elitele intelectuale nu i-l pot oferi. Golul existențial nu a fost niciodată mai estetic. Filmul e la fel de relevant azi, poate chiar mai mult, în era noastră de hedonism digital și căutări disperate de validare.
Ce ne spun clădirile abandonate?
Am trecut pe lângă fosta fabrică de la marginea orașului. Ferestre sparte, ziduri mâncate de iederă. Oamenii văd ruine, eu văd povești suspendate în timp. Fiecare perete scorojit este o arhivă a unor vieți, a unei industrii, a unei speranțe apuse. Clădirile abandonate sunt cele mai oneste monumente ale trecerii timpului.
Fragment despre ploaie
Ploaia de toamnă are o calitate filosofică. Spală culorile verii, forțând o privire mai atentă la contururi, la structura lucrurilor. Lumea pare redusă la esențial. E o vreme care nu invită la acțiune, ci la reflecție. O cafea, o carte și sunetul picăturilor pe pervaz – o formă simplă, aproape perfectă, de fericire.
Citește tot »Despre virtutea răbdării în era instantanee
Totul este optimizat pentru viteză: livrare în 30 de minute, știri la secundă, răspunsuri instant. Am uitat arta de a aștepta. Răbdarea a devenit un handicap, nu o virtute. Dar procesele profunde – cunoașterea, iubirea, creația – refuză să se supună acestei tiranii a urgenței. Ele cer timp, sedimentare, așteptare. Poate că cea mai radicală formă de rebeliune astăzi este să cultivi răbdarea.
Librăria ca portal
Am petrecut o oră într-un anticariat. Mirosul de hârtie veche și lipici este, pentru mine, un fel de portal. Fiecare carte este o capsulă a timpului, o conștiință care așteaptă să fie reactivată. A atinge o ediție din 1930 a lui Blaga nu e doar un act de lectură, ci un dialog peste decenii. Librăriile nu vând cărți, ci posibilități infinite de a trăi alte vieți.
Rutina și ritualul
Există o diferență fină între rutină și ritual. Rutina este mecanică, o faci ca să termini. Ritualul este conștient, o faci pentru proces în sine. Cafeaua de dimineață poate fi o rutină (doza de cofeină) sau un ritual (măcinarea boabelor, mirosul, cele cinci minute de liniște). Transformarea rutinelor în ritualuri este poate cheia pentru a găsi sacrul în cotidian.
Articole de Blog Recente
„Sapiens”: O scurtă istorie a omenirii – Merită citită?
O analiză a bestseller-ului lui Yuval Noah Harari. Cât de multă istorie acoperă și unde intervine filosofia speculativă? O lectură esențială pentru contextul actual...
Citeste Articolul »
Declinul Imperiilor: Lecții nerezolvate din trecutul Roman
Privind la cauzele căderii Romei, putem identifica tipare care se repetă în societățile contemporane. Concentrarea puterii, inflația...
Citeste Articolul »
Puterea soft: Instrumentul invizibil al politicii externe moderne
Analiză asupra conceptului de "Soft Power" și cum influența culturală și politicile de atracție devin mai eficiente decât forța militară în secolul 21...
Citeste Articolul »